ne merit…

Nu te merit, nu sunt o persoană demnă de tine; e mult mai bine aşa, să nu ne mai revedem, să nu ne mai amintim.

 Vorbeai despre trăirea mea: o vreme a fost doar pentru tine,mi-ai umplut viaţa, zilele şi nopţile, ceasuri întregi.

 Alt moment nu va ma fii şi acum încerc să mă gândesc cum, cu ce ţi-am greşit. Am fost eu, atunci am greşit; nu m-am ascuns, nu am căutat prin măşti opace să te desluşesc, te-am luat ca atare; atunci, ca şi acum, am greşit, am fost eu. 

  Nu te merit şi tu ar trebui să ştii cel mai bine asta, ar trebui să mă uiţi. Ai fost ceva special pentru mine şi aşa te voi păstra, până la aruncarea buchetului, până la prinderea lui; şi între timp încearcă să mă dai uitării căci nu te merit.

(Ce faci cu iubirea mea, doar tu ştii…)