pietre

Te-am luat la ţintă!

 Culesesem o pietricică şi cu toată puterea am vrut să să şi-o arunc în tâmpla dreaptă, (parcă, din spusele specialiştilor, cu partea aia “gândeşti”). Am vrut să-ţi sparg capul, să te omor, să-ţi fac rău. să te spulber din faţa ochilor mei. Te ţintisem cu toată ardoarea disperării şi, nu ştiu cum, mi-a căzut ultima privire pe celelalte pietre, erau mici, mari, rotunde, colţuroase; semănau cu cea din pumnul meu doar că erau bolovani. Bun, arunc pietricica dar voi suporta bolovanul care, cu siguranţă se va întoarce?

Nu voi arunca cu pietricele atâta timp cât nu voi suporta loviturile bolovanilor!