RĂZBOIUL SEXELOR

Există o lege, parcă de prin 19 şi ceva, (nu ştiu sigur şi n-am găsit nimic pe net), care legiferează egalitatea femeilor cu bărbaţii. Timpul a trecut, suntem în 2008, şi vedem cu surprindere cum legea respectivă nu a rămas undeva prăfuită,ascunsă de un misogin. Sunt de acord – toţi oamenii trebuie să aibe aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. (Discuţia despre cei “însemnaţi” cu alte “imunităţi”, o vom avea altă dată.)  Din nefericire, în jurul meu nu văd decât speculaţii pe această temă. Bunăoară, o amică de familie nu poate primi o slujbă, chiar dacă este supercalificată pentru asta, deoarece “e la înălţime şi iarna e frig”. Altă apropiată de-a noastră este terorizată de faptul că este şefă a cinci bărbaţi iar aceştia o cam i-au peste picior, inclusiv la mahărul cel mare, de câte ori este iritată, de altfel de probleme personale, la modul :şefu’, e în ziua aia…” Ce să mai spun de doamnele mai în etate care stau în picioare în mijloacele de transport în faţa unor…, nu tinerei needucaţi, ci a unor intelectuali obosiţi ce cară un diplomat pe care să-ţi sprijine ideile. O, nu spune că exagerez: se cunoaşte omul bolnav, iar cel binecrescut se scuză. Chestia e că bărbatul are aceeaşi placă:”N-au vrut ele egalitate?”. Ba da, meritau dragele, dar au avut şi încă mai au parte de cei needucaţi care nu ştiu să facă diferenţa între semnul egal şi şapte ani de-acasă. Pentru aceştia va exista mereu un război al sexelor.

Părerea mea.