pledoarie pentru iubirea între oameni

 Eu sunt crestin. Sau sunt musulman, ori poate sunt evreu,budhist sau adept al lui Confucius. Lumina Divinitatii  vine catre mine de la Dumnezeu, de la Allah, de la  Moise sau de la Budha. Confucius ma invata sa ma respect si sa-i respect pe altii.

                Azi am facut un lucru bun. Sau poate am gresit. Divinitatea ma va ierta? Sunt sigur ca ma va ierta pentru ca are atatea forme la care sa ma rog pentru iertatrea greselilor mele. Si pentru ca sunt un om bun. Nu exista oameni rai. Sunt doar oameni buni si oameni la care Lumina Divina ajunge distorsionata. Fie datorita lor, fie datorita unor farisei. Haideti maine sa le dam o pauza fariseilor si sa ne deschidem inimile pentru ca Lumina Divina sa ne dea speranta si puterea de a ierta si a iubi atunci cand vom intra in biserica, in catedrala, in moschee, in sinagoga sau in templu.

               Buna dimineata oameni, va iubesc pentru ca ma iubiti, va iubesc pentru ca ma urati, va iubesc pentru ca nu ma cunoasteti, va iubesc pentru ca asa vreau eu !    

RĂZBOIUL SEXELOR

Există o lege, parcă de prin 19 şi ceva, (nu ştiu sigur şi n-am găsit nimic pe net), care legiferează egalitatea femeilor cu bărbaţii. Timpul a trecut, suntem în 2008, şi vedem cu surprindere cum legea respectivă nu a rămas undeva prăfuită,ascunsă de un misogin. Sunt de acord – toţi oamenii trebuie să aibe aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. (Discuţia despre cei “însemnaţi” cu alte “imunităţi”, o vom avea altă dată.)  Din nefericire, în jurul meu nu văd decât speculaţii pe această temă. Bunăoară, o amică de familie nu poate primi o slujbă, chiar dacă este supercalificată pentru asta, deoarece “e la înălţime şi iarna e frig”. Altă apropiată de-a noastră este terorizată de faptul că este şefă a cinci bărbaţi iar aceştia o cam i-au peste picior, inclusiv la mahărul cel mare, de câte ori este iritată, de altfel de probleme personale, la modul :şefu’, e în ziua aia…” Ce să mai spun de doamnele mai în etate care stau în picioare în mijloacele de transport în faţa unor…, nu tinerei needucaţi, ci a unor intelectuali obosiţi ce cară un diplomat pe care să-ţi sprijine ideile. O, nu spune că exagerez: se cunoaşte omul bolnav, iar cel binecrescut se scuză. Chestia e că bărbatul are aceeaşi placă:”N-au vrut ele egalitate?”. Ba da, meritau dragele, dar au avut şi încă mai au parte de cei needucaţi care nu ştiu să facă diferenţa între semnul egal şi şapte ani de-acasă. Pentru aceştia va exista mereu un război al sexelor.

Părerea mea.

în ciuda tuturor….

Simt toate relele în corp, ca şi cum o mie de ace intră odată;

Văd toate urâţeniile din jur, ca şi cum oribilităţile s-au aciuit în prezent.

Aud vaiete şi gemete, ca şi cum toată liniştea este sfâşiată;

Trăiesc prezentul ăsta nesigur, ca şi cum tot viitorul ar deveni absent.

Mă scutur de toate coşmarurile cotidiene; te privesc,

Şi fără nici o tentă de culoare în propriul vocabular, mă rog să nu mor –

Ieri. Azi trăiesc şi pot să-ţi spun eternul “Te iubesc”,

Şi că visez o viaţă frumoasă lângă tine. În ciuda lor, în ciuda tuturor…

 

SCHIMB DE VIEŢI

         … acelaşi spital, acelaşi medic, aceeaşi rezervă. Ea,35,  palidă, se agaţă cu disperarea muribundă a celui ce mai are ceva de făcut, cât de mic, cât de puţin. El, 17, retras, arţăgos, furios, nu a fost lăsat să moară când avea chef. Nu vorbeau: ea ştia că trebuie să tacă, să asculte doar ecouri întârziate de freamăt; el nu avea nevoie de nimeni. Fără, să vrea, ea scoase un oftat, lung şi dureros; el tresări şi curioazitatea învinse:

 -  Ţi-e rău ? … se ridică într-un cot şi aştepta un răspuns, îi era ciudă că trebuie să poarte o conversaţie, dar era, totuşi, politicos.

 -  nu… veni răspunsul şi atât.

 -  De ce eşti aici ? se interesă el în speranţa că are un “tovarăş”

 - nu pot fi în altă parte, aici trebuia să fiu. Tu ?  – îl şocă răspunsul, ce trebuia să creadă, ce să-i răspundă; a, da:

 -  Eu am fost salvat. Trebuia să fiu în cealaltă lume, fericit. Uite, aici mă ţin legat şi zic că sunt nebun. e dreptul meu să mor când am eu chef !!!

Stridenţa lui îi scoase un zâmbet, şi nu mai zâmbise de multă vreme din cauza durerilor insuportabile. Dar nu-i răspunse, doar îl măsura şi-i zâmbea. El ura această superioritate şi:

 -  Ce vrei ? Ce tot zâmbeşti ? Ce ??

 - nu fă pe nebunul, cu mine nu-ţi merge. Vrei să mori ? Te rog, eşti invitatul meu. Am doar o rugăminte…

Tăcură amândoi, cineva plângea în hohote pe holuri. Ea continuă.

 - … În seara asta mai rămâi, roagă-ţi îngerul păzitor să-mi dea mie poţia ta rămasă de viaţă. EU am nevoie de ea, mai am câteva zile date… , tu ai deja, o mare experienţă de viaţă, eu nu; şi nu ai nimic de făcut şi nimic de pierdut.

Căscă gura să zică ceva dar ea îi întoarse spatele, cu acelaşi zâmbet şi păru că doarme. Curiozitatea puse stăpânire pe el, “câteva zile”…; ea vroia să trăiască, el nu; dar schimbul nu se pomenea a fii făcut. Mai erau trei ore până la miezul nopţii.

“Să mă rog ? nu am făcut-o niciodată; eu vreau să mor şi ea…experienţă de viaţă, căteva zile; vrea să mai aibe zile. cui să mă rog ? La înger. Nu am nimic de pierdut, te rog…, am ceva de pierdut, bine recunosc ! Nu am nimic de făcut, te rog…, am , am atâtea de făcut, da recunosc şi asta! Înger al meu, de ce mă chinuieşti ?!”…..- şi în noaptea aceea el a avut prima discuţie cu îngerul său păzitor. Spre dimineaţă adormi obosit şi un zâmbet îi juca pe faţă. La prânz se trezi sub mângâielile mamei şi tatălui; pentru prima oară, după doi ani, le zâmbi şi le sărută mâinile:

 -  Ierta-ţi-mă ! vă rog ! Nu mai fac niciodată, am să mă schimb, am vorbit cu îngerii toată noaptea şi am înţeles ce prostie era să fac. Vecina …  – arătă spre patul alăturat şi mirarea îi aduse tăcerea bruscă – unde e?

 -  Cine ?  – întrebară părinţii.

 - Femeia de aici, ştiu că mai avea puţine zile, ea mi-a spus şi… A murit ?!

O tăcere stânjenitoare, părinţii se temeau să nu cumva să o i-a de la capăt, dar el plângea. Infirmiera care făcea curăţenie îi dădu o foaie mică – de la Eva – . o citi imediat: ” Îţi mulţumesc pentru schimb”, atât scria, şi atunci el a înţeles – făcuse schimb cu un înger….